Un articol de Diana Mihăiță
În timpul facultății (UNATC, 2003-2007), profesorul Cojar ne îndemna să nu umblăm la “cutia cu maimuțe”….Nu știam ce înseamnă exact. Intuiam doar că ne cerea să fim adevărați, să nu apelăm la prejudecăți și să lăsăm gândirea primitivă (gândirea prin imagini) să acționeze. Anii au trecut și maimuțele au dispărut…
Conform teoriei de factură ştiinţifică, evoluţionismul, omul se trage din maimuţă. Conform teoriei de factură religioasă, creaţionismul, omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Nu mi-am propus să fac o analiză sau o dezbatere pe cele două teorii despre om, ci pur și simplu mă interesează cele două aspecte: imitație versus creație.
Omul-maimuță deține o capacitate extraordinară de a copia, de a imita sau de a-şi însuşi gândurile, emoţiile, convingerile şi atitudinile celorlalţi semeni, prin preluare şi identificare cu ele. El ajunge astfel la o falsă identitate, bazată pe imitarea celuilalt, iar apoi pe rivalitatea cu el. El trăieşte mereu în exterior, cu un ochi la ce face seamănul său, mereu imitând sau copiind ceea ce este „validat” la un moment dat într-o societate, motiv pentru care el nu-şi poate dezvolta o gândire de sine stătătoare, independentă, autonomă, ci doar una conjuncturală, circumstanţială, ţinând de formă, de imagine, de mască, de statut sau de rol. Omul-maimuţă rămâne astfel la condiţia de simplu Imitator, care, neavând curajul să-şi joace, să-şi trăiască sau să-şi asume propria viaţă, împrumută diferite haine şi diferite roluri, având ca substrat o miză, o recompensă sau o „cocoţare” socială.
Creaţia… Un cuvânt simplu ce stă la baza existenţei noastre. Omul-creator simte nevoia să schimbe ceva (chiar și o mâncare creată altfel și nu gătită banal, după o rețetă!) și devine un artist. În contextul în care omul-creator devine conştient de propria putere de creaţie, realitatea existenţială se îmblânzeşte, devine mult mai prietenoasă şi mai primitoare. Pentru el A supravieţui devine echivalentul lui A fiinţa, devenire care deschide o altă perspectivă a vieţii. Omul-creator face un salt ontologic al trăirii, gândirii şi viziunii pe o culme a personalului şi a singularităţii, având ca substrat o miză existenţială şi metaexistenţială. Crearea frumosului spiritual nu presupune crearea lucrurilor grandioase, ci acea stare interioară în care să păşeşti ori de câte ori te simţi strivit de realitate. Creaţia este nevoia de a scăpa de angoase, frustrări, frici, de furie, nemulţumire, neîmplinire…
Dacă acceptăm o teorie de mijloc, conform căreia omul este o fiinţă duală, alcătuită din animalitate şi divinitate, atunci trebuie să avem mereu grijă ca maimuţa din noi să nu domine, să nu imite natura divină din noi. Este vorba, în fond şi la urma urmei, despre marea diferenţă între creaţie şi imitaţie, între omul-creator şi omul-maimuţă, între creaţionism şi evoluţionism, între artă şi mecanism.
Iată și o pildă interesantă…
“Oamenii de știință au pus într-o cușcă cinci maimuțe și în mijlocul cuștii o scară. Deasupra scării, o legatură de banane. Când o maimuță se urca pe scară să ia banane, oamenii de știință aruncau o găleată cu apă rece pe celelalte care rămâneau jos. După ceva timp, când o maimuță încerca să urce scările, celelalte nu o lăsau să urce. După mai mult timp nici o maimuță nu se mai suia pe scară, în ciuda tentației bananelor. Atunci, oamenii de știință au înlocuit o maimuță. Primul lucru pe care l-a făcut aceasta a fost să se urce pe scară, dar a fost trasă înapoi de celelalte și bătută. După câteva bătăi nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scară.
A fost înlocuită o a doua maimuță și s-a întâmplat același lucru. O a treia a fost schimbată și lucrurile s-au repetat. A patra și, în fine, a cincea au fost schimbate. În final, oamenii de știință au rămas cu cinci maimuțe care, deși nu primiseră niciodată o baie cu apă rece, continuau să lovească maimuțele care încercau să ajungă la banane. Dacă ar fi fost posibil ca maimuțele să fie întrebate de ce le băteau pe cele care încercau să se cațere pe scară, răspunsul ar fi fost: Nu știm. Lucrurile întotdeauna au fost așa, aici…”
Îți sună cunoscut?
Scapă de prejudecăți, de imitație și reguli impuse…Lasă-te liber și joacă-te în viața ta! Permite-ți luxul de a încerca și altceva, de a greși și a de porni încă o dată la drum…Depinde doar de tine cine alegi să fii…
photo: flickr.com