Un articol de Ioana Vivisenco
Omul se naște liber, iar prin „liber” se înțelege libertatea totală ce îi este dată de lipsa temerilor, a prejudecăților, a timidității etc. Acestea nu sunt altceva decât rezultate ale normelor societății în care ne încadrăm. Normele, în sine, sunt benefice – acestea asigurând un bun mers al lucrurilor de zi cu zi. Nu putem însă trece cu vederea faptul că lumea contemporană neglijează nevoile personale și spirituale, bazându-se pe cele materiale. Simțindu-se astfel încorsetat, omul își pierde libertatea primară, devenind victima unor false constrângeri.
În acest punct, în care „simptomele” au fost depistate, se simte nevoia „tratamentului” – și anume a dezvoltării personale prin teatru. Poate că aceste noțiuni (în special aceea de „teatru”) sugerează scenă, personaje, costume, lumini și multe altele. Lucrurile stau cu totul altfel. Cele mai înainte menționate reprezintă, de fapt, vârful piramidei la care nu se poate ajunge decât construind temeinic baza, și anume descoperirea propriei persoane – un proces de auto-cunoaștere și auto-dezvoltare ce se realizează prin metoda jocurilor de improvizație scenică și vizează libertatea de expresie, spontaneitatea, intuiția, ingeniozitatea.
Scapă de inhibiții!
Un element cheie al acestei metode stă în lipsa aprobării sau dezaprobării. Nu există corect sau greșit. Cu toții dorim, în mod voluntar sau involuntar, să ne integrăm social – ceea s-ar mai putea explica prin dorința de a ne fi etichetate faptele drept „bune” sau „rele”, „corecte” sau „greșite”. Acest obicei ne inhibă și ne reduce puterea, creativitatea, imaginația și stima de sine. În improvizația scenică nu își are locul acest principiu dual atât de sărac, de altfel. Aici, prin lipsa aprobării sau a dezaprobării, participantul dobândește încredere în propriile-i acțiuni și curajul de și le asuma. În momentul în care atitudinea față de propria persoană se modifică, se vor modifica automat și statura, ținuta, mersul, vorbirea și, implicit, viața personală și profesională.
Out of the Box
Un beneficiu însemnat adus de acest tip de dezvoltare personală celor două laturi majore ale vieții este gândirea liberă și creativă. În timpul cursurilor participanții sunt provocați să-și dezvolte concentrarea și imaginația astel încât să poată găsi multiple soluții pentru o singură sarcină. Gândirea fiindu-le antrenată în această direcție, ei se vor putea remarca în propriile domenii de activitate prin ingeniozitate, viteză de reacție, dorință de muncă.
Include-i pe ceilalți!
Un alt aspect important al dezvoltării personale prin teatru este legat de relațiile interumane. Actoria este o activitate colectivă bazată pe cooperare, coordonare, conlucrare, comunicare. Fiecare grup de actori sau non-actori are în lucrul său un țel comun și orice tensiune sau neînțelegere din cadrul colectivului face ca acesta să devină imposibil de atins.
Este binecunoscut faptul că elemente precum cooperararea sau comunicarea sunt esențiale în viața de zi cu zi a oricui, iar atunci când ele sunt deficitare avem de suferit. Trebuie menționat că persoanele care au studiat arta actorului se remarcă în domeniile în care activează prin abilitățiile de leadership și cele de oratorie.
Ascultă ca să fii ascultat!
Se crede în mod eronat că tot ce face un actor este să vorbească. Ei bine, un actor nu poate vorbi fără să își asculte partenerul. Ascultarea este un proces firesc prin care suntem atenți la ceea ce ni se spune. Întrebarea este: în viața de zi cu zi ascultăm sau doar auzim? Să lăsăm lucrurile să treacă pur și simplu pe lângă noi din inerție este nesănătos deoarece astfel viața se transformă în rutină. Ascultarea activă însă, odată deprinsă aduce cu sine multiple beneficii atât în raport cu noi înșine cât și cu ceilalți.
Memoria
Se spune că ne putem îmbunătăți memoria prin cursuri de teatru. Este adevărtat. Există exerciții pentru acest lucru. Memoria se exersează. La fel cum ai învăța să cânți la un instrument. La fel cum ai lucra un mușchi. Știm cu toții cât de utilă este o memorie bună. Prin „memorie bună” nu se urmărește reținerea unor cantități gigantice de informație (care probabil vor deveni inutile în scurt timp), ci deprinderea unui mod eficient de a o reține. Mai există un tip de memorie pe care o utilizăm zilnic în mod involuntar – memoria afectivă. Acest tip de memorie este un instrument de bază al actorului prin care acesta reușește să își construiască personajul folosindu-se de propriile experiențe. În dezvoltarea personală memoria afectivă poate juca un rol deosebit de important deoarece majoritatea temerilor noastre își au rădăcina în întâmplări personale mai mult sau mai puțin recente.
Dezvoltarea personală prin teatru este binevenită indiferent de vârstă, domeniu de activitate sau hobby. Este o formă plăcută de recreere și socializare ce își propune să fie „un atelier de experimentare și de recuperare a celor cinci simțuri, a tuturor tipurilor de memorie și imaginație, precum și a tuturor proceselor psihice de prelucrare efectivă” după cum spunea chiar maestrul Ion Cojar.